Dieta longevității nu se referă strict la ce poate mânca un om pentru a trăi mai mult, ci cuprinde un stil de viață care te ajută să atingi vârsta de 90 de ani fără probleme. Această vârstă este un etalon pentru bunica mea, pentru că ajunsă la acest prag impresionant poate să ofere sfaturi despre stilul său de viață.
Născută cu puțin timp înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, a experimentat o viață diversificată, marcată de perioade mai grele. În acele perioade mâncarea era o problemă pentru că foametea își spunea cuvântul sau pentru simplul fapt că nu existau magazine de unde să cumperi ce poftești.
Pentru a trăi mult nu ai nevoie de diete sofisticate și mâncăruri alese, ai nevoie de un stil de viață unde abundența nu este cuvântul de ordine.
Triada Longevității: Leguminoase, verdețuri și murături
Imaginează-ți un sat de câmpie aflat în anul 1946. Războiul Mondial se încheiase de puțină vreme și foametea era la ea acasă peste tot.
O secetă puternică a fost lovitura de grație în Bărăgan, iar oamenii nu mai aveau ce mânca. În acea perioadă nu exista nici mălai pentru mămăligă, iar magazinele erau inexistente. Mâncai exact ce aveai, iar dacă nu aveai erai condamnat la moarte.
În acele vremuri, bunica mea era o adolescentă și nu știa foarte bine ce înseamnă viața. Dieta de bază se rezuma la niște turte făcute din secară și la desert mămăligă cu varză murată.
Probioticele tradiționale
În prezent, probioticele se cumpără din farmacii și sunt sub formă de pastile. Dar probioticele adevărate constau în varză murată, murăturile în saramură (nu oțet) și borșul de putină. Toate acestea se făceau acasă, iar ciorbele acrite cu borș de putină erau nelipsite.
Aceste probiotice tradiționale au devenit istorie în lumea modernă. În prezent, borșul se cumpără de la magazin și este la sticle de plastic, murăturile conțin conservanți de toate felurile și varza murată se mai pune foarte rar.
Oamenii nu mai au timp și nici chef, dar pentru o viață lungă și echilibrată trebuie consumate aceste probiotice.
Bunica mea îmi spune uneori că un om care ține la sănătatea sa nu poate ierna fără varză murată și murături. Cu borșul este puțin mai complicat.
Carnea săracului
Fasolea, lintea și mazărea sunt cunoscute ca mâncarea săracului. În trecut, cei care nu aveau posibilitatea să mănânce carne, consumau cu plăcere (sau nu) aceste leguminoase.
Longevitatea este strâns legată de sănătatea intestinului. Studiile arată că carnea roșie poate afecta sănătatea intestinului, motiv pentru care recomandarea este să ia proteinele din fasole, mazăre sau linte.
Bunica mea iubește mâncarea din aceste leguminoase.
Fasolea scăzută este una dintre mâncărurile sale preferate. Ciorba de linte și mâncarea de mazăre au fost nelipsite din dieta sa zilnică.
Când eram copil îmi gătea cu plăcere aceste feluri de mâncare. Îmi spunea să mănânc cu încredere că sunt foarte sănătoase și îmi vor da energia de care am nevoie.
Unele mâncăruri nu au nevoie de carne pentru că proteina vegetală se ia din legume.
Verdețurile de primăvară
O lege nescrisă în familia bunicii mele este că în fiecare primăvară se mănâncă ciorba de ștevie. În tinerețe nu prea eram încântat de această mâncare pentru că aveam senzația că mănânc iarbă.
Și așa era, dar ștevia are proprietatea de a detoxifia sângele.
După o iarnă grea, cu ger și frig, în care se consumau mâncăruri grele, bazate pe carnea porcului crescut în curte, primăvara organismul are nevoie de detoxifiere.
În vremurile în care bunica mea era tânără nu existau blendere în care să-și facă shake-uri din fel de fel de fructe exotice, dar existau ștevia, leurda sau urzicile.
Aceste plante au rolul de a detoxifia sângele mai bine decât orice shake făcut cu un blender modern.
Pe lângă ciorba de ștevie, bunica mea mănâncă urzici și spanac. Spanacul îl face fie cu orez, fie gătit cu usturoi și pe deasupra niște ouă ochiuri.
Mămăliga vs. pâinea albă
Înlocuirea făinii rafinate cu mălaiul integral a fost, istoric, un avantaj. Mămăliga oferă energie cu eliberare lentă și nu produce aceleași vârfuri de insulină ca pâinea modernă de supermarket.
Țăranul român era atât de sărac odinioară încât nu își permitea să mănânce pâine albă decât duminica sau în zilele de sărbătoare.
Mămăliga era înlocuitorul perfect al pâinii și se mânca cu orice tip de mâncare, chiar și goală.
Îmi povestea bunica faptul că în tinerețea sa mânca mămăligă la fiecare masă. Aceasta se tăia cu o ață specială, care apoi se agăța într-un cui.
Niciodată mămăliga nu se tăia cu cuțitul sau lingura de lemn. Dacă erau trei persoane la masă, mămăliga se tăia în trei și fiecare avea porția sa.
În zilele de sărbătoare se mânca pâine de casă. Aceasta nu se cumpăra de la magazin, ci se făcea în casă cu maia păstrată de la o pâine la alta.
După ce se frământa și creștea bine, se cocea în cuptorul încălzit bine cu lemne. Acea pâine era mult mai sănătoasă decât pâinea pe care o cumpărăm noi din magazine.
Chiar și în aceste condiții, nu se abuza de pâine pentru că era un aliment festiv.
Postul ca metodă de autofagie
Dieta longevității include postul. Nu este vorba despre fastingul modern, ci despre postul religios al zilelor de miercuri și vineri.
Chiar dacă nu a cunoscut niciodată ce înseamnă termenul de autofagie, bunica mea știa că miercurea și vinerea organismul se va curăța prin postire.
În acele zile nu se mânca carne niciodată.
Era o regulă de aur pe care orice credincios o respecta. Această restricție calorică periodică permite celulelor să se curețe de proteinele defecte, un mecanism cheie al longevității.
Grăsimile bune: Nuca și untura de porc
Atunci când toamna bătea la ușa casei sale, nucile cădeau de jos. Le aduna. O parte le spărgea ca să le folosească la cozonaci sau colivă, iar pe restul le păstra. Când venea frigul, le punea pe plita încinsă și le mânca cu sare.
Nucile sunt o sursă locală bogată în Omega-3 și antioxidanți, vitale pentru ca organismul să ajungă la 90 de ani.
Când venea iarna, de Ignat, se tăia porcul în gospodărie. Untura era topită și apoi pusă în vase de tablă sau de sticlă.
Acea untură era folosită în loc de uleiul procesat pe care îl cumpărăm noi din magazine. Era folosită la orice mâncare și chiar la prăjituri.
Îmi aduc aminte că îmi făcea și cartofi prăjiți în untură. Nu prea îmi plăceau, dar ulterior am aflat că este mai sănătoasă decât uleiul procesat, consumată bineînțeles în cantități mici.
Untura de porc a jucat un rol important în toate mâncărurile pe care le pregătea bunica mea. Se pare că i-a priit pentru că a ajuns la fascinanta vârstă de 90 de ani.
Concluzie despre dieta longevității
Când o întreb despre ce a mâncat în decursul vieții sale, bunica îmi spune că ce a avut. Dacă avea fasole, mânca fasole, dacă avea nuci, mânca nuci și lista poate continua.
Important era faptul că legumele le culegea din grădina sa, porcul era crescut cu porumb prășit manual (adică fără erbicidare) și fructele culese din pomi care nu au știut ce înseamnă a fi stropiți.
Dieta longevității s-a mulat în jurul muncii asidue și a unui stil de viață sănătos și sustenabil. Acesta este secretul unei vieți lungi și echilibrate. Nu ai nevoie de mai mult, cât ai este întotdeauna suficient!
Surse
Nu ai nevoie de diete scumpe pentru o viață lungă, ci de simplitate și respect față de natură. Începe de astăzi: înlocuiește un produs procesat cu unul natural, așa cum făcea bunica. Care va fi prima schimbare pe care o vei face?
Acest articol prezintă stilul de viață al unei persoane de 90 de ani și are scop informativ. Consultați un specialist pentru diete personalizate.
Comentarii